O cafea fierbinte...

In sfarsit aveam si eu timp pentru mine. Deja ma durea mana de la semnat hartii. Trebuia sa ma relaxez cumva, asa ca m-am gandit sa merg la cafenea si sa beau o cafea fierbinte. Am intrat si m-am asezat la o masa. Am dat comanda. Analizam mimica si gesturile chelneritei, felul in care era decorata cafeneaua si alte chestii de-astea, hotarandu-ma daca imi placea sau nu ce vedeam.

Am intrat in cefenea si m-am uitat in jur. La o masa l-am vazut pe Shiba, seful meu. Am inghiti in sec si m-am prefacut ca nu-l vad. De ce ma intalnisem tocmai cu el? De ce cu el? M-am asezat la masa de langa a lui privind insistent pe geam cat timp asteptam sa vina chelnerita.

Am vazut ca in cafenea a intrat angajatul cu probleme care nici macar nu m-a salutat. L-am privit un timp. Se uita pe geam, fara nicio treaba. Inteleg ca omul mai are probleme sau e obosit, dar nu cred ca era chiar asa de greu sa isi incline putin capul cand a intrat in cafenea. Nu aveam de gand sa il salut eu. Probabil ca avaem sa ma iau de el la serviciu sau, mai bine: sa fiu al dracului cu el. Doar pentru faza asta.

Incepeam sa ma simt constrans si presat. Ma simteam privit. Stiam ca se uita la mine. Mi-a fost teama sa ma uit la el. Ma purtam ca o pisica speriata. M-am ridicat de pe scaun si am mers spre masa lui. Stiam sigur ca nu-i placea sa nu fie salutat.
-Buna ziua, i-am zis.
Mii de intrebari imi invadara mintea. Cum va reactiona? Ce imi va face? Daca va striga la mine?

Deci isi amintise ca puteam fi foarte al dracului. Probabil de frica a venit sa ma salute. L-am analizat in timp ce vena spre mine din cap pana in picioare. Ii statea mai bine in hainele lui, decat in uniforma. De fapt, oricui ii statea mai bine in propriile haine, decat in uniforma.
-Buna, i-am spus.

-Imi cer scuze ca nu v-am salutat mai devreme. Nu v-am vazut.
Nu prea stiam sa mint, dar nici adevarul nu i-l puteam spune.
-Ce mai faceti? l-am intrebat din politete. Sunteti bine, sanatos?
Incercam sa fiu cat mai politicos. Stiam foarte bine ca nu-i placeau oamenii nepoliticosi si insesibili, iar eu eram cateodata.

Am zambit. Ma amuza felul lui de a se comporta.
-Daca nu astepti pe cineva, stai jos. Nu trebuie sa fii formal si in afara serviciului. Serviciul e una, viata personala e alta. Desi multi oameni urasc sa isi vada sefii in viata lor personala. Eu sunt exact genul acelui sef, am continuat zambind.

A zambit. M-am frecat la ochi pentru a-mi da seama ca nu visez. Nu visam. Shiba tocmai zambise. M-am asezat pe scaun inca socat. Mi-am lasat putin privirea in jos. De fapt ma uitam la zambetul lui. Avea un zambet perfect. Pur si simplu am ramas hipnotizat. Nu am raspuns. De fapt, nici nu am inteles prea bine ce mi-a spus.
-Da... am zis intr-un final.

Da, era tipic mie sa aburesc oamenii si sa ii introduc in discutii fara sens. Am chicotit.
-Bine, n-ai inteles nimic. Oricum n-am zis nimic important. Am asa, talentul asta de a face capul calendar omului. Pot fi extrem de stresant. De fapt, ai vazut si tu, i-am spus inca zambind.

Am scuturat din cap pentru a-mi reveni.
-Aaa... Depinde, i-am zis. Eu unul consider ca e bine sa fiti asa stresat si insistent cu angajatii. Nu tebuie sa-i scapati de sub control. Uneori pot fi...
M-am oprit. Deja incepusems a vorbesc despre mine pentru ca eu am fost singurul care i-a comentat.
-nu conteaza. Ati inteles ce-am vrut sa zic, nu?

-Da, am inteles, i-am spus inca zambind. Dar nu sunt asa batran si cred ca suntem destul de apropiati ca varsta. Daca nu sunt prea indiscret, pot sa te intreb cati ani ai?
Imi placea cum arata. Era tanar si frumos. Pe fata lui nu gaseam nicio imperfectiune, iar buzele erau groase si imi placea asta.

Niciodata nu-l mai vazusem pe Shiba zambind asa. Ceva era putred la mijloc. Poate ma testa sau ceva.
-Cat imi dati? l-am intebat.
Nu ma interesa daca eram apropiati ca si varsta nu puteam sa vorbesc altfel cu el. Bagase frica in mine. Bine, exagerez.

Era o noua zi, deci alte griji pe capul fetei. Totusi prefera sa numai faca nimic azi si avand liber, veni la cafenea.
Intrand iauntru se uita in jur, cautand din priviri o masa libera. Cand observa una merse acolo si se aseza la ea, asteptand sa vina un chelner sa o serveasca.

-Hm, nu stiu. Douazeci? In jur de douazeci. Si, te rog, nu ma mai face sa ma simt batran. Suntem de aceeasi varsta. Ma rog, eu am douazesiunu, da' tot pe-acolo e.
Nu vroiam sa imi mai vorbeasca asa. Ceea ce era nasol era faptul ca pe mine ma atragea tipul asta si era aiurea sa imi vorbeasca asa. I-am zambit din nou.

-De fapt, am nouasprezece... Toata lumea imi da dopuazeci, i-am zis evitandu-i privirea.
De fapt, evitam sa ma uti la el pentur ca zambea, iar zambetul lui era perfect. Intr-adevar nu era batran, dar nu-i puteam vorbi altfel. Eram bosnuit cu el ca si seful si gata. Nimic altceva.

In cele din urma un chelner veni la fata si-i lua comanda. Ceruse doar o ceasca de cafea pentru a se trezi mai bine. Dormise doar 4-5 ore, fiindca avusese de facut ceva destul de important si timp de somn nu prea-i mai ramasese.

Takeru nu parea sa se simta bine acolo cu mine. Evita sa ma priveasca. Probabil era din cauza ca i se parea ciudat sa stea la masa cu seful lui in timpul liber. Ii dadeam dreptate. Era aiurea sa te intalnesti cu seful intr-o cafenea si sa fii obligat sa il saluti.
-Scuze daca te fac sa te simti inconfortabil. Nu e nevoie sa stai la masa cu mine. Stiu ca e nasol sa iti petreci timpul liber cu seful, i-am sus inca zambind.
Vroiam sa ii ofer putina incredere, de aceea am zambit... atunci.

-Aaaa, nu, nu. Nu ma deranjeaza, i-am zis zambind. Serios.
Chiar nu ma deranja sa stau la masa cu el, dar nu stiu. Ma simteam intimidat de zambetul lui. Cat de aiurea! Dar asta era adevarul.
-Domnule, adica Shiba, m-am corectat repede, daca nu... te deranjeaza sa, o mica retinere, te intreb de cat ai deschis restaurantul?

-Hm, de cat timp l-am deschis? Pai... Nu stiu, cred ca are vreo cateva luni. In astea cateva luni a ajuns deja foarte popular, ceea ce inseamna ca ne tinem bine. Dar stii ca daca ajungi prea sus, o sa cazi. Nu vreau sa se intample asta si cu restaurantul. Nici tu nu vrei, nu? am ranjit. N-ai mai avea job. Mai ales unul platit asa de bine.

-Mda... ce-i drept ca n-as vrea sa-mi pierd slujba. Chiar ma nevoie de banii astia si am observat si eu ca e foarte popular ceea ce e foarte bine.
In fiecare seara abia daca reuseam sa stau doua minute pe scaun. Mereu eram pe fuga. De cateva ori era sa cad si sa scap totul pe jos. Norocul meu.

Am zambit din nou. Nu stiu de ce zambeam asa des.
-Mda, i-am spus. Cum te descurci, apropo? E usor, e greu? E placut?
Ma interesa cum lucra el, daca se descurca si alte chestii de-astea. Ma interesa el, persoana lui.

-E foarte greu, sincer. Mereu sunt pe fuga si nu prea am timp sa stau sa jos sau sa beau un pahar cu apa, dar n-am ce face. De placut, imi place. Atmosfera este placuta, iar colegii mei sunt foarte de treaba. Nu am probleme cu niciunul. Tu cum vezi lucrurile ca si sef?

-Pai, nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine e destul de obositor. In fiecare seara vin acasa cu o durere de spate insuportabila. Si acum ma doare spatele si nu vreau sa dau banii zilnic pe masaj. Ma mai duc uneori si cand incepe tipa sa imi faca masaj, ma doare de mor. Stii ca eu stau toata ziua aplecat, semnez hartii, dau telefoane si alte chestii d-astea.

Mi-a venit sa-i zic ceva, dar m-am abinut. Daca pe el il durea spatele ca statea aplecat ce sa mai zic de mine care aproape toata ziua stateam in picioare.
-Da, cred si eu ca e obositor. Ma mir ca ai atata rabdare sa tot semnezi pe hartii...

-Nu-i mare lucru de facut, dar e enervant, de exempu, cand termin un teanc si alt teanc mi se pune pe masa. Stii, ca si cand ai spala vasele si vine copilu' si iti tot pune vase. E foarte enervant. Ma rog, cred ca munca voastra e ceva mai grea. Adica trebuie sa suporti diferiti clienti cu diferite personalitati, unii mai intepati ca altii.
Probabil ca si eu ii parusem intepat la inceput, dar nu eram asa. Sau paote eram, dar nu exagerat. In legatura cu faza din prima lui zi de lucru, ceea ce ii spusesem o facusem intentionat, doar ca sa il vad cum se enerveaza. In realitate nu ma port asa.