Ce de mancare!

Am ramas mut. Chiar vorbea serios, iar eu nu vroiam sa-mi pierd slujba. Mi-am lasat capul in jos si m-am indreptat.
-Imi pare rau ca am vorbit asa, i-am zis.
Stiam ca nu avea sa-i treaca prea curand si ca urma sa ma tina sub observatie non-stop, dar trebuia sa tac si sa suport.

-Mai, baietel, ai grija cum vorbesti cu mine ca pot foarte usor si fara sa fac ridrui, sa te dau afara. Hai la treaba si vezi ce faci in seara asta. Sper sa nu am parte de surprize.
L-am privit din cap pana in picioare. Privirea mea din exterior se vedea superioara, dar eu ma uitam in alt fel la el. Incercam sa imi dau seama de formele corpului lui si imi imaginam cum arata fara uniforma aceea.

Cand mi-a zis baietel am crezut ca explodez. Nu aratam deloc a baietel.Mi-am muscat buza pentru a ma abtine sa nu comentez. Mi-am lasat capul in jos si n-am mai zis nimic. Eram nervos.
-Nu veti avea parte de surprize in aceasta seara, domnule, i-am zis serios, dar fara sa-l privesc.

-Sper, am incheiat.
Mereu eu trebuia sa am ultimul cuvant, evident, chiar daca acesta nu avea mare importanta.
-Sport la lucru tuturor. Am sa vin sa va anunt cand o sa ajunga ambasadorul si familia. Pana atunci, vedeti sa fie totul curat. Daca totul o sa aiasa bine, vom fi sponsorizati cu bani. Multi bani. Asa ca, va rog, totul sa iasa bine. Succes.
Am iesit din bucatarie si m-am indreptat spre birou.

M-am asezat nervos pe un scaun si am privit fix. De ce se luase de mine? Aaa da... pentur ca iam comentat. Ok, dar totusi. M-am uitat la celelalte fete si le-am intrebat.
-Unde ramaseseram cu discutia inainte sa fim intrerupti?

Am ramas inca socata.. Auzisem eu ca seful e cam intepat, dar nici chiar asa.
-Unde ramaseseram cu discutia inainte sa fim intrerupti?
-Care mai e si problema astuia? Am intrebat eu fara sa astept un raspuns, dupa care i-am adus un pahar cu apa baiatului.
-Poftim..bea asta.

Olivia imi aduse un pahar cu apa. Probabil pentru a ma calma.
-Multumesc, i-am zis. Dragut din partea ta.
Am baut apa fara sa ma opresc. Stiam ca nu era bine sa vorbesc asa cu Shiba, dar imi era foarte greu sa ma abtin in cele mai multe cazuri.

-Multumesc, i-am zis. Dragut din partea ta.
Am ridicat mecanic din umeri incercand sa zambesc.
-Fac si eu ce pot. Oricum tin sa te felicit pentru rabdarea ta.. Eu nu as fi rezistat cred ca as fi fost data afara pana acum. De asta incerc sa pastrez distanta fata de sefu, inca mai am nevoie de slujba asta.

-NU e vorba de rabdare aici, ci de abtinere. Imi e foarte greu sa ma abitn, dar am stiut c daca nu taceam nu mai eram aici. Si eu am nevoie de bani. Trebuie sa ma conformez. Chiar nu am intentionat sa ma punr au cu el, dar nu tot timpul norocul e de partea mea. Nu ca ar fi fost vreodata, dar totusi. Prima zi de lucru...

I-am pus mana usor pe crestet, ciufulindu-l putinciufulit si spunandu-i ca o sa fie bine. Nu stiam daca gestul meu are sa-l enerveze si mai mult sau dinpotriva
.Totusi eu incercam sa-l fac sa se simta mai bine, desi stiam ca nu se prea poate.

Am chicotit cand m-a ciufulit.
-Nu ma mai ciufuli, i-am zis.
Nu-mi prea placea ca cineva sa ma ciufuleasca. Pot spune ca mereu au existat exceptii de la regula, dar in general nu-mi placea sa fiu ciufulit. Nu stiu de ce. Probail pentru ca parul meu era prea moale si nu-mi statea nicicum.

Am facut pe fata ascultatoare si i-am aranjat cu o miscare blanda parul, cerandu-mi scuze.
Instinctiv m-am uitat la ceas..
-La cat spunea sefu ca va veni ambasadorul? Am intrebat putin nelinistita.

M-am uitat la ea ridicand o spranceana.
-Ti se pare ca m-a interesat?
Sincer nu am fost atent la ce a spus seful pentru ca eram prea nervos.
-Sper ca ne va anunta cineva, am zis plictisit. Chiar nu m-a interesat. Nu te mai stresa din cauza asta.

M-am asezat si eu pe un scaun si am inceput sa ma joc cu un prosopel care era aruncat pe acolo..
-Nici macar bucataresele nu s-au deranjat sa ajunga mai devreme.. Am spus rezamandu-mi barbia in palma. -Oricum..nici nu stiu de ce ma stresez..treaba mea e sa duc mancarea la mese si atat.

-Chiar nu ai de ce sa te stresezi. E putin ciudat, totusi. E destul de tarziu, iar noi nu avem ce face. Sala de mese e aproape plina. Probail se asteapta sosirea ambasadorului. Oare vom primi ceva bacsis?
Ce intrebare stupida. Evident ca pimeam. Chelnerii mereu primesc bacsis.

Usa de la bucatarie se deschise incet. In incapere intrase noul angajat, acela fiind Jack. Venise aici deoarece urma sa fie platit destul de bine si avea nevoie de bani sa-si continue studile. Spera ca seful sa nu se supere ca intarziase inca din prima zi, dar ca deobicei nu-i pasa, gandindu-se ca va trece usor peste asta.

L-am vazut pe tipul care a intrat. Parea foarte reaxat si fara niciun stres.
-Salut, i-am zis. Bine ai venit. Esti nou, nu?
Evident ca era nou pentru ca nu-l mai vazusem pana acum.

Se uita la baiat pentru o clipa, apoi realizand ca-l intrebare ceva ii raspunse:
-Da, sunt destul de nou pe aici.
Se uita in jurul lui, examinand bucataria. Era ceva treaba de facut pe aici.

-Eu sunt Takeru, i-am zis zambind si intinzandu-i mana. Daca ai nevoie de ajutor sa nu eziti sa ma intrebi.
Din moment ce eram mai vechi decat el trebia sa-m ajut in caz ca avea nevoie de ajutor.

- Multumesc !
Dadu mana cu el si in acelasi timp se si prezenta:
- Eu sunt Jack, imi pare bine !