Welcome to my life

Am intrat obosit in apartament. Credeam ca nu aveam sa mai ajung acasa. Niciodata nu m-am gandit ca va fi asa de greu sa-ti castigi proprii bani si sa lucrezi intr-un restaurant. Mereu esti pe fuga si... ai dat de dracu daca nu faci ceva cum trebuie. Seful e dur, dar e mai bine asa.
M-am intins in pat si am cascat de cateva ori. Nu vroiam sa dorm, dar ce puteam sa fac?

Stiam ca probabil nu e momentul potrivit de a face vizite dar ma hotarasem totusi sa trec pe la colegul meu de servici, dupa tura de la restaurant.
Am ajuns in sfarsit in fata usii..Eram rosie si gafaiam, totusi am avut putere sa bat de doua ori tare in usa.

Am auzit cateva batai in usa. M-am ridicat cu greu din pat. Mi-am plimbat putin privirea prin camera si am ramas mut. Era dezordine. La naiba. Am mers la usa si am deschis-o. Era o colega de-a mea. Am chicotit cand am vazut-o cum gafaia.
-Buna.

In sfarsit imi deschisese usa.. Am ridicat degetul aratator ,spunandu`i:
-Intai de toate.. da-mi si mie te rog frumos un pahar cu apa! Sunt moarta.. Am pufnit intr-un chicotit sec care nu stii exact daca exprima bucurie sau..depresie.

-Da, sigur..., i-am zis nesigur. Intra, te rog.
M-am dat din usa lasand-o sa intre, apoi m-am uitat spre sufragerie.
-Aaa... Scuza dezordinea. Chiar nu am avut timp sa fac curat. Stii cum e.

Am ras usor si m-am asezat pe canapea..
-Nu-ti fa probleme.. Stiu cum e, la mine e si mai rau inca. In plus.. Nu am venit aici cu controlul. I-am spus incercand sa-l fac sa se simta lejer. -Probabil te gandesti ce caut aici dupa o zi obositoare.. Am adaugat eu fara nicio expresie pe chip.. -.. la restaurant nu prea apucam sa vorbim asa ca m-am gandit sa-ti fac o vizita ..oricum casa ta e in drum.

Am rasuflat usurat.
-Nu prea imi sta in obicei sa am apartamentul in dezordine, dar cum nu prea mai am timp sa fac curat. Asta e.
Am tacut putin.
-Da, ai dreptate. La restaurant nu prea apucam sa vorbim. Esti binevenita. Oricum ma plictiseam.
Am facut ochii mari.
-Stai sa-ti aduc apa. Vrei sa fie rece de la frigider?

Am zambit calduros..
-Da..daca se poate... Ceva de la frigider chiar mi-ar prinde bine...Totusi voua de ce nu va pune un lift aici? Am intrebat eu nesigura.. Deodata am realizat ca eu nici nu ma uitasem daca este lift.

I-am adus apa si m-am asezat langa ea pe canapea. Am chicotit la intrebarea ei.
-Stii, este lift. E in capatul culoarului. Sincer, mi-e lene sa merg pana la el. Mai bine cobor pe scari sau urc.
Era aiurea, dar chair imi era lene sa merg pana acolo.

Mi-am dat o palma tare peste frunte si am inceput sa rad amuzata..
-Ar trebui sa puna liftu ala fix cum intrii in cladire.. Ii dam in judecata.. Mai apoi,schimband repede si fara sa vreau subiectul, l-am intrebat cati ani are.

Am fost amuzat de faptul ca si-a tras o palma peste frunte. Era asa de amuzanta cand facea asta.
-Cat imi dai? am intrebat-o.
Nu prea imi statea in obicei sa-mi spun varsta. Preferam sa-i las pe ceilalti sa-si dea cu parerea.

Mi-am dus degetul la barbie.. sa ma vada totusi ca ma straduiesc sa gandesc.
-Sper sa nu o dau in bara si de data asta.. eu iti dau 20. Am spus zambind aiurea si lasand pahar cu apa pe masuta de cafea.

-Ai fost pe aproape. Am 19, dar nu-ti face griji. Mereu mi s-a dat mai mult decat am, i-am zis zambind. Tu cati ani ai?
M-am asezat confortabil pe canapea si ranjeam ca prostul. Uneori putea fim foarte cretin si ranjeam fara motiv. Aiurea...

M-am inrosit ca o adolescenta careia ii spune cineva ca are vocea prea subtire..
-Aw..Iar am dat-o`n bara.. Am spus eu fara vreo expresie pe fata. -Mi se parea ca ai 20 pentru ca eu am 19 si tu esti mai matur ca mine.. Bine poate nu reusesc sa ma exprim asa cum trebuie.

-Cu ce ai dat-o in bara? N-ai dat-o in bara cu nimic. Stiu ca ppar foarte matur, dar n-am ce sa fac. Nu-ti face griji in privinta varstei. E neimportanta, oricum. Iti mai aduc apa? am intrebat-o dupa o vreme in care tacerea a domnit peste noi.

Auzind intrebarea lui m-a bufnit rasul..
-Ei..nici chiar asa.. I-am spus oprindu-ma din ras. -Multumesc oricum. Tu te unde esti?
Vroiam sa aflu cat mai multe despre el.. Nu stiu de ce dar ma interesa, probabil ca era singura persoana din orasul asta pe care o cunosteam..

-Am intrebat doar, i-am zis zambind. Eu sunt din Londra. Stiu ca pare ciudat, dar parintii mei s-au mutat in Londra cu un an inainte sa ma nasc... Tu?
Eram faorte mandru pentru ca am fost nascut in Londra. E un oras foarte frumos. Toate amintirile legate de copilarile le aveam acolo- in frumoasa Londra.

Il ascultam cu atentie.. Observasem cat de mandru era de locul natal.. Eu nu puteam spune ca ma mandresc mi-era oarecum indiferent.
-Eu sunt din Berlin.. Am ajuns tocmai aici datorita unei matusi.Nu mai puteam sta cu parintii si asta era singurul loc unde ma puteam muta.


off:Noi unde suntem acum?)

off: n-am nicio idee, dar nu e important.

-Am fost de multe ori prin Berlin. E foarte frumos orasul. Eu nu stiu de ce am ales acest oras, dar pot sa spun ca am facut o alegere buna. UN loc de munca stabil si bine platit, departe de ai mei. E bine pentru inceput... Iti place aici?

Mi-am lasat privirea in jos.. Spunand cu o voce oarecum trista..
-Orasul este foarte frumos.. E cam greu pentru mine sa o iau asa de la zero... Mereu am depins de prieteni. Am adaugat aceasta fraza zambind fals.

Am ascultat-o atent.
-Gandeste-te ca ai o noua viata. Stii... nu e prea bine sa depinzi de prieteni prea mult. Nu stii nicodata cand te pot trada si atucni, o data cu tradarea lor, cazi si tu si stiu si eu, devii depresiva sau emo sau mai situ eu ce. Trebuie sa inveti sa fii independenta.

La auzul cuvintelor lui am zambit si mi-am lasat capul pe spate, inchizandu-mi ochii..
-Stiu ca asa stau lucrurile..Dar.. eu niciodata nu am fost singura...
Vorbea cu mine ca si un parinte cu odrasla lui.. Imi placea asta. Ma facea sa simt ca ii pasa macar putin.

-Crede-ma ca stiu cum e, dar cu timpul vei invata. Acum, la icneput, iti este greu pentru ca esti confuza si nu stii ce sa faci, dar te vei obisnui cu timpul. Faza e ca acest hop tin viata ta e foarte important pentru ca te initiaza ca sa zic asa si vei stii cum sa te descurci pe viitor, i-am zis zambind.
Uneori puteam fi foarte matur si gandeam pe masura. Imi placea sa ajut oamenii.