Hartogaraie

Doamne, cate hartii... Semnam hartii de vreo doua ore in continuu si ma saturasem, dar nu avaem ce face. Trebuia sa le termin. Era obositor rau si ma durea ingrzitor spatele in fiecare seara cand ma intorceam acasa. Mi-am ridicat capul din hartii si m-am intis, apoi mi-am lipit spatele de spatar.

Inima imi batea cu putere. Nu stiam daca sa intru sau sa nu. Chiar nu mai puteam sa stau la lucru in acea zis. Am batut timid la usa, apoi am deschis-o. L-am vazut pe sefu' la birou. Statea cu spatele sprijinit de scaun si cu ochii inchisi. Incepuse sa-mi para rau ca am batut la usa.
-Ma scuzati..., i-am zis privind in jos. Va deranjez?

L-am privit pe tipul care a intrat in birou. Era cel care mai avea putin si se infigea in mancare. Am ridicat o spranceana. Ma intrebam ce vroia sa imi ceara. Deja aveam oarecum o parere proasta despre el pentru ca indraznise sa faca chestia aia, dar nu poti judeca un om de la prima vedere.
-Nu, spune.

Am inchis usa in urma mea si am pasit timid spre biroul lui. Devenisem agitat si nu-mi gaseam cuvintele.
-Stiti..., am inceput ezitand, ati putea sa ma lasati sa plec mai devreme astazi?
L-am privit putin. Simteam cum mi se ridicase parul pe maini. Doamne ce frica imi era.

Am ridicat ambele sprancene.
-Vrei sa pleci acasa? Pe ce motiv?
Nu imi suradea ideea. Nu imi placea sa dau drumul acasa. Daca dadeam drumul acasa, angajatul nu-si primea toti banii. Ii scadeam din salariu. Poate eram afurisit, dar nu vroiam sa li se urce la cap. In plus, tipul asta era nou. Deja vroia sa isi ia liber? Nici gand. Nu aveam sa ii dau drumul.

Mai bine o lasam balta. Dar cum? Nu credeam ca ma va crede.
-Nu ma simt deloc bine, i-am zis.
Eram foarte palid si simteam ca capul urma sa explodeze in orice moment. Nu stiu de la ce. Ma apucase dintr-odata.
-Ma scuzati...
De ce mi-am cerut scuze? Stiu. Probabil lui nu i se parea cine stie ce chestia ast, iar eu ii laum din timp.

-Te simti rau? Si din cauza asta vrei sa te las sa pleci acasa? Mai ziceam daca iti murea vreo ruda, daca se casatorea cienva, daca iti nastea sotia... desi cred ca esti prea mic ca sa fii casatorit, nu? Nu prea stii tu acum ce inseamna responsabilitatea. Nu te las acasa. Ai probleme de sanatate? Daca da, te rog sa imi aduci o adeverinta.

Stiam ca asa va fi. Urma sa ma gandesc ce voi face in urmatoarele ore de lucru. Chiar nu aveam chef sa scap mancarea pe jos si sa ajung din nou in biroul lui.
-Da, domnule. Am sa va aduc adeverinta.
Adeevrinta pentru ce? Nu eram bolnav. Oricui i se putea fce rau, dar evident ca pe mine nu m-a lasat sa plec pentru ca ii lasasem o impresie proasta.
-Ma scuzati ca m-am retinut de la treaba, i-am zis si am dat sa plec.

Tipul asta clar renunta foarte usor. Mie imi placeau oamenii care luptau pentru ceea ce isi doreau.
-Iti doresti chair asa de mult sa pleci acasa? l-am intrebat. Stii, mie imi plac, si ar fi un beneficiu si pentru restaurant, oamenii care lupta pentru ceea ce isi doresc. Se pare ca tu nu te incadrezi in ei. Ce o sa faci cand va trebui sa imi ceri o marire de salariu si o sa te refuz? Ai fost obisnuit sa renunti pana acum si sa nu iesi din cuvantul sefului, nu? Dar ti-ar fi mai bine si tie si noua daca ai insista mai mult.

M-am intors mirat. Mereu cedam asa de usor. Nu prea stiam cum e sa lupt pentru ceea ce-mi doream.Mi-am lasat capul in jos si n-am zis nimic pentru o perioada de timp. Imi era frica sa insist pentr a nu-l enerva si sa ma dea afara.
-Imi voi da silinta, am zis intr-un final. Voi incerca sa lup pentru ceea ce imi doresc.
Mda... usor de zic, greu de facut.

M-am incruntat.
-Termina, i-am spus. Nu vreau sa te schimb ca persoana. Nu esti un sclav. Daca vrei, te schimbi, daca nu, nu. Pe mine ma doare in cot daca stii tu sa lupti sau nu. Nu e obligatoriu sa imi placa de tine. Eu ti-am spus doar niste lucruri. Tu le faci daca vrei, nu pentru ca ti-am spus eu ca asa as vrea. Nu mai incerca sa faci totul ca sa intri in gratiile sefului. La mine nu tin chestiile astea.

Sa intru in gratiile sefului?
-Nu faceam asta, i-am zis.
Am observat ca s-a incruntat. Am stiut ca se enervase. De ce naiba mi-a spus cum ar trebui sa fiu daca lui nu-i pasa? Oricum im era imposibil sa ma shcimb. M-am uitat si el la el. Devenisem serios. Acum imi era clara treaba. Shiba ma ura. Bine, nici chiar asa, dar oricum stiam ca ma va da afara cat de curand.

-Mda, bine. Habar n-ai de ce ti-am mai spus ca trebuie sa lupti, daca nici macar nu-mi pasa. De fapt, n-ai inteles mare lucru din ce ti-am spus. Hai sa lasam asta pe alta data. Iti dau liber pentru restul zilei.
Vroiam sa ii arat ca nu eram chiar asa de al dracu. In plus, asta, ma gandeam eu, il ajuta si cu increderea.

Nu parea prea incantat de faptul ca mi-a dat liber. Imi venea sa nu mai plec nicaieri decat sa stiu ca fac ceva, iar persoana respectiva e foarte iritata din cauza asta. M-am intors si am pornit spre usa. Inainte s ao deschid, i-am multumit. Asa se cuvenea.
-Multumesc.

-N-ai pentru ce.
De cand intrase in birou il tot analizasem si vroiam sa gasesc o scuza ca sa mai vorbesc putin cu el.
-Auzi, i-am spus, inainte sa inchida usa in urma lui. Ia vino putin sa vorbim.
Nu ma interesa foarte tare esenta discutiei, cat faptul ca vorbeam cu el. Imi placea sa ii vad buzele miscandu-se, imi placeau vocea si prezenta lui acolo, langa mine.

M-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre el. Stateam in picioar in fata biroului si il priveam serios.
-Acum ce-am mai facut? l-am intrebat.
Sigur maif acusem ceva din moment ce mi-a zis sa vorbim. Ma gandeam ca ava sa-mi bage de vina sau chestii de genul cum ar fi: nu-ti sta bine camasa sau unde ti-e papionul? In acea zi chiar nu aveam papionul la gat.

-N-ai facut nimic. Ia loc, te rog.
L-am asteptat sa se aseze, timp in care eu mi-am asezat cateva hartii si le-am pus deoparte.
-Ia spune-mi, ai probleme de sanatate? Ai zis ca ti-e rau. De ce?
Puneam niste intrebari stupide. Vreau sa spun, unui sef nu ar trebui sa ii pese de chestiile astea si nu ar trebui sa isi bage nasul in viata angajatului.

M-am asezat pe scaun. Am ramas de-a dreptul mirat cand m-a intrebat daca aveam probleme de sanatate. L-am privit asa o vreme fara sa-i raspund.
-Aaa, nu. Nu am probleme de sanatate..., m-am oprit, apoi am continuat mai incet, foarte grave. Nu aveti de ce sa va faceti griji, serios.

-Nu-mi fac griji. Eram doar curios de ce vrei sa pleci acasa. Si sa stii ca am un auz foarte bune. Zici ca nu ai probleme grave? Dar le ai totusi?
Incepusem sa imi fac griji pentru el, chiar daca imi spusese ca nu erau grave problemele. Era totusi tanar si se puteau agrava.

-Din pacate le am. Am lipsa de calciu si de aceea mi se face rau destul de des. Suntsub tratament acum, dar dureaza ceva pana imi voi reveni complet. Nu as fi cerut sa plec acasa daca ma simteam bine. Nu sunt genul...
Eram inca nedumerit. In urma cu cateva minute vorbise foarte serios cu mine si foarte rece, iar acum il interesau problemele mele de sanatate? Ciudat.

-Aha, inteleg. Pai de ce ai lipsa de calciu? Nu te impaci bine cu laptele?
M-am uitat la el, analizandu-l, bineinteles.
-Nu pari foarte slab.
Nu parea deloc slab sau ca ar fi avut vreo problema. De fapt, mi se parea chiar solid. Nu mai solid ca mine, bineinteles, eu eram destul de masiv datorita corpului bine lucrat.

-Pe acolo, i-am zis. Si nu par foarte slab pentru ca din cauz amedicamentelor am icneput sa mananc putin mai mult.
De ce ii spuneam lui toate astea? Chiar nu era treaba lui, dar din moment ce m-a intrebat trbeuia sa-i raspund.
-Plus ca ma fortez sa merg la sala macar de doua ori pe saptamana.

-Te fortezi? Stii, nimic nu se rezolva cu forta. Vrei sa spui ca nu iti place sa te duci la sala, dar o faci pentru sanatatea ta? Mie imi place sa ma duc la sala. ma duc aproape zilnic. Si se vad si rezultatele.
Bineinteles, trebuia eu sa ma laud cu corpul meu, ca altfel nu ma simteam bine.

-Da, se poate spune si asa. Chiar nu-mi place sa merg la sala, dar trebuie sa o fac pentru sanatate.
Mi-am mutat privirea spre corpul lui. Nu am putut vedea mare lucru din cauza sacoului, dar am putut observa umerii bine facuti.
-Aaa, pai, nu toata lumea prefera sa mearga la sala. Cand nu merg la sala alerg prin parc.

-A, e bine si asa.
M-am gandit ca poate chair vroia sa plece acasa, iar eu il retineam. Poate se simtea obligat sa stea acolo sa vorbeasca cu mine, doar pentru ca asa ii cerusem eu.
-Ma rog, nu vreau sa te mai retin. Poti pleca acasa. Sper ca nu se intample asta prea des, nu pot sa iti dau drumul de cateva ori pe saptamana.